|
|
|
|
Rugby
- simbolul gramezii solidare
«Printre
cei 15 jucatori, o echipa de rugby
trebuie sa aiba opt jucatori puternici si activi,
doi usori si vicleni, patru solizi si rapizi si unul,
la urma, model de nepasare si de sange rece. »
Jean Giraudoux
|
|
|
ISTORIC
Jocul de rugbi este socotit
unul din sporturile cele mai barbatesti. Forta, risipa de
energie, viteza, lupta sunt elemente care se evidentiaza in
timpul unui meci, dubland spiritul de echipa, combativitatea,
curajul si darzenia care se manifesta in comportarea pe teren
a fiecarui jucator. O buna sanatate, o echilibrata dezvoltare
fizica generala si o deosebita pregatire fizica se cer din
partea celor care vor sa practice acest joc sportiv cu balonul
oval.
In anul 1823 un elev, William
Webb Ellis, din localitatea Rugby din Anglia, in timpul unui
joc asemanator fotbalului, ia mingea in brate, alearga cu
ea printre adversari si o depune, spre stupefactia colegilor
lui de joaca, in spatele portii echipei adverse. Ellis a creat
deci elemente caracteristice jocului de rugbi, jucand mingea
cu mana (si nu cu piciorul, ca la fotbal), alergand cu ea
in brate (si nu condusa, ca in fotbal, cu piciorul), asezand-o
cu mana in spatele liniei de fund a echipei adverse (si nu
tragand cu piciorul in minge, spre a o trimite in poarta adversa).
Asa s-a creat un nou joc sportiv,
care a luat denumirea localitatii Rugby, joc care s-a raspandit
cu repeziciune in lumea tineretului scolar din Marea Britanie,
apoi in Franta si in alte tari, stabilindu-si, bineanteles,
cu timpul, reguli din ce in ce mai clare de joc.
In anul 1871 ia fiinta Federatia
Engleza de Rugbi, «Rugby Football Union» si tot
in acest an are loc si primul meci international intre echipele
Angliei si Scotiei. Datorita variantelor de reguli dupa care
rugby-ul se practica in diferite tari sau zone, in anul 1890
ia fiinta «International Board», o comisie sportiva
internationala, cu scopul de a uniformiza si stabiliza regulile
de joc. Si astazi «International Board» este singurul
organ care poate decide schimbarea unor reguli in jocul de
rugby.
In evolutia sa pe plan mondial,
rugby-ul nu reusise sa poata avea un campionat mondial prin
anii '80 sau sa se mentina in programul Jocurilor Olimpice,
unde a figurat in anii 1900, 1908, 1920 si 1924. In ultimii
ani a inceput sa se organizeze un campionat european care
dubleaza traditionalul «Turneu al celor 6 natiuni»
(Anglia, Franta, Scotia, Irlanda, Tara Galilor si Italia),
precum si o serie de meciuri internationale de mare valoare
tehnica, care opun echipe de club sau echipe nationale din
Anglia, Franta, Noua Zeelanda, Australia, Tara Galilor, Irlanda,
Scotia, la care se alatura, cu succes, Romania, unde jocul
de rugby cunoaste o frumoasa dezvoltare.
Bucurestiul a gazduit, in
anul 1909, primul meci de rugby, iar in anii urmatori incep
sa se infiinteze echipe sau cluburi (Sporting Club Roman,
Tenis Club Roman s.a.), precum si echipe scolare la liceele:
«Gheorghe Lazar», «Sf. Sava», «Matei
Basarab» s.a.
In anul 1914 se organizeaza
primul campionat national de rugbi (cistigat de Tenis Club
Roman), precum si campionatul scolar (castigator LiceuI «Gh.
Lazar», Bucuresti). In septembrie 1914 se constituie
«Rugbi Club Roman» cu echipe de categorii valorice
diferite, alcatuite in majoritate din elevii liceelor «Gh.
Lazar», «Mihai Viteazu» si «Sf. Sava».
In anul 1924, tara noastra reuseste sa trimita, in ciuda unor
mari dificultati financiare, o echipa de rugby la Jocurile
Olimpice, care se desfasurau la Paris. Jucatorii care formau
aceasta echipa erau, cei mai multi, elevi si au trebuit sa-si
plateasca costul transportului si al echipamentului. Au revenit
in tara cu medalia olimpica de bronz.
Valoarea tehnica a rugbyi-ului
romanesc a crescut de la an la an, ilustrat prin admirabilele
sale evolutii si rezultate de prestigiu, dobandite fie in
cadrul Campionatului European, pe care l-a cistigat de mai
multe ori fie cu ocazia unor turnee efectuate de echipe de
club sau de «nationala» in diferite tari (Marea
Britanie, Scotia, Irlanda s.a.), fie cu ocazia traditionalelor
jocuri anuale cu echipa reprezentativa a Frantei.
|
|
|
|
|
|
|
|
REGULI DE BAZA
Rugby-ul este un joc sportiv care
se disputa intre doua echipe alcatuite in teren din cate 15 jucatori,
care urmaresc sa puna o minge de forma ovala, inapoia liniei de
fund a terenului, din zona adversa.
Un meci dureaza doua reprize a 40
minute, cu o pauza intre ele de 5 minute, pe timpul careia jucatorii
sunt obligati sa ramana in teren. Jocul este condus de un arbitru
(central), ajutat de doi arbitri de margine.
Meciul de rugby incepe printr-o
lovitura de picior data mingii, de unul din jucatorii echipei careia
i-a revenit inceperea partidei.
Dupa aceasta lovitura, orice jucator
din teren poate sa prinda balonul, sa-l suteze, sa-l culeaga,
sa alerge cu el, sau sa placheze un adversar care a intrat in
posesia balonului. Acest balon poate fi transmis unui coechipier
numai inapoi; dat inainte - constituie o infractiune. Dar regulile
sunt foarte multe si necesita folosirea unei terminologii proprii,
care trebuie cunoscuta si inteleasa.
lata cateva exemple:
- «gramada» este formata din jucatorii ambelor echipe, care asteapta sa le
fie aruncata mingea pe pamant intre ei; gramada poate fi spontana
sau ordonata;
- «balon mort» - situatia in care balonul nu
mai este in joc si arbitrul a fluierat oprirea jocului, dictand
reluarea lui printr-o decizie corespunzatoare fazei respective
(lovitura de pedeapsa etc.);
- «ofsaid» - spre deosebire de alte jocuri
sportive - fotbal, polo, hochei - unde se intalneste aceasta situatie
de joc, exprimata diferit in regulamentele respective, in rugby
se considera ofsaid cand un jucator care nu mai este in joc si
ii este interzis sa joace balonul, intervine in jocul unui adversar.
Aceasta infractiune se sancfioneaza cu lovitura de picior de pedeapsa
sau cu gramada;
- «incercare sau esseu» se spune atunci cand
un jucator reuseste sa puna balonul in spatele liniei de fund
(de but) a adversarului;
- «marc» sau «oprirea balonului din
zbor» este atunci cand un jucator prinde balonul in
brate, trimis dintr-o lovitura de picior sau altfel, de catre
adversar, punand vizibil, in acelasi timp cu prinderea mingii,
calcaiul in pamant si strigand: «Marc!»;
- «tinta» o reprezinta spatiul cuprins intre
bara transversala a unei porti si stalpii ei laterali, prelungiti
in sus;
- «fundas» este un post ocupat de un jucator
in cadrul echipei;
- «trei sferturi» - o formatie de jucatori
in cadrul aceleiasi echipe, in care 2 jucatori sunt «trei
sferturi centrali» si alti 2 sunt «aripi» sau
«extreme»;
- «demi», un «mijlocas la gramada» - acel jucator care va arunca mingea in «gramada»
si apoi va incerca s-o recupereze pentru a o pasa unui coechipier;
si «uvertura» - acel jucator care primeste primul
pasa, la iesirea din gramada;
- «inaintasii» sunt in numar de 8 si formeaza
ceea ce se mai numeste si «pachet de jucatori»; ei
alcatuiesc «gramada», organizati pe 3 linii. Dar termenii
nu sunt epuizati; ceilalti pot fi cunoscuti din regulamentul jocului,
din practicarea lui. Mai trebuie sa va spunem ca o «incercare»
valoreaza 5 puncte, trecerea balonului printre cei doi stalpi
laterali si pe deasupra barei transversale («transformare»)
valoreaza 2 puncte (aceasta lovitura de picior se acorda dupa
reusita unei «incercari» si se executa dintr-un punct
al zonei, de 22 m). Daca aceasta «transformare» este
consecinta unei penalizari, valoreaza 3 puncte la fel ca si balonul
sutat din actiune, din «drop-gol».
Conditii materiale: Rugby-ul
se joaca pe un teren avand lungimea de 125-144 m si latimea de
66-70 m, impartit in doua parti egale, printr-o linie marcata
la centrul terenului, intre cele doua laturi lungi. De o parte
si de alta, in fiecare jumatate de teren, exista cate o linie
care delimiteaza la centru zone de 10 m, apoi zone de 22 m, fata
de linia de tinta a terenului.
Inapoia liniei de tinta exista
o zona de tinta de 22 m, unde poate fi «pus» balonul.
Stalpii de tinta sunt plasati pe centrul liniei de tinta, care
au cel putin 3,50 m inaltime si 5,65 m distanta intre ei. Balonul
are o forma ovala si greutatea de 375-425 gr.
Echipamentul jucatorilor consta
din tricou, chiloti si ghete, toate speciale pentru rugby. Initierea
in acest joc sportiv o puteti incepe de la varsta de 9-10 ani,
urmand ca de la 12-13 ani sa incepeti instruirea propriu-zisa,
sub forma de antrenamente si jocuri.
|
|
|