| |
ISTORIC
Handbalul este un joc sportiv
de mare atractivitate si spectaculozitate, bazat pe viteza de
deplasare si de executie a jucatorilor, carora le pretinde o inalta
pregatire atletica, forta si rezistenta, gandire tactica si o
perfecta armonizare in cadrul echipei.
La noi in tara este mentionat
prin 1922 la Sibiu, forma sa initiala de joc fiind intre doua
echipe a cate 11 jucatori, pe un teren ca si cel de fotbal. In
1928, la Reghin se infiinteaza prima echipa feminina. Din 1926
apar mentiuni despre handbalul in 7, numit «Hazena»,
in Cehoslovacia si Iugoslavia; la inceput, acest handbal redus
se practica numai de femei. Dupa 1930, handbalul in 11 patrunde
in Moldova, Banat, Muntenia.
La Jocurite Olimpice din 1936
participa si echipa tarii noastre, care se claseaza pe locul V.
In acelasi an se constituie Federatia Romana de Handbal. In 1947-1948
ia fiinta campionatul national de handbal baieti si fete, iar
in 1950 se organizeaza divizia pentru echipe masculine.
Prima mare afirmare ne-o aduce
medalia de aur cucerita de fetele noastre la Festivalul Mondial
al Tineretului din 1955. Tot fetele devin, in 1956, campioane
mondiale la handbal in 11, iar in 1962 si la handbal in 7.
Echipa masculina cucereste primul
titlu de campioana mondiala in 1961. Ultirnul an de existenta
al handbalului in 11 este 1963, dupa care viteza, spectaculozitatea,
numarul mare de goluri si dezvoltarea rapida a handbalului in
7 inving definitiv. In perioada care a urmat, baietii nostri ne
aduc mari satisfactii la campionatele mondiale si Jocurile Olimpice,
unde cuceresc medalii de aur, argint sau bronz.
|
|
| |
TEHNICA
JOCULUI
Handbalul este
un joc de echipa, aceasta fiind alcatuita din 7 jucatori (6 jucatori
de camp si 1 portar) dar pe foaia de arbitraj pot fi trecuti 12
jucatori; cei 5 jucatori, de rezerva, pot schimba, oricand in timpul
jocului, pe cei din teren. Jocul consta in incercarea de a introduce
mingea in poarta echipei adverse si de a apara in acelasi timp propria
poarta impotriva atacurilor adverse. Mingea se joaca cu mainile,
dar este permisa atingerea ei cu orice parte a corpului (cu exceptia
picioarelor de la genunchi in jos); portarul poate folosi si picioarele
pentru a-si apara poarta.
Jucatorul, in posesia mingii, are dreptul
sa se deplaseze maximum 3 pasi cu mingea in mana, dupa care trebuie
sa o paseze. Pentru parcurgerea unei distante mai mari, jucatorul
trebuie sa dribleze ca la baschet. Mingea poate fi tinuta in mana
maximum 3 secunde. La inceputul fiecarei reprize, sau dupa marcarea
unui gol, jocul se reia de la centrul terenului, de catre echipa
care a primit golul.
Dupa trecerea timpului de joc a primei reprize, echipele isi schimba
terenurite pentru a se juca repriza a doua.
Meciul este condus de 2 arbitri,
ajutati de un secretar si un cronometror. Terenul de joc cuprinde
un camp de joc avind forma unui dreptunghi si doua spatii de poarta.
Poarta este asezata pe mijiocul fiecarei linii de fund (linia de
poarta) si are dimensiunile de 2 m inaltime si 3 m latime, fiind
prevazuta cu plasa. Spatiul de poarta este zona aflata la 6 m in
fata portii, in care nu poate actiona decat portarul.
Linia de aruncare libera este marcata
intrerupt la distanta de 9 m in fata portii; linia de aruncare de
la 7 m se afla in fata fiecarei porti.
Mingea este confectionata din piele
sau material sintetic, avand o circumferinta de 58-60 cm si o greutate
de 425-475 gr; pentru femei si juniori mingea este de 54-56 cm si
de 325-400 gr. Jocul de handbal permitand o angajare directa intre
adversari poate deveni dur si periculos; pentru a preveni aceasta
deformare nedorita a jocului, regulamentul este foarte exigent in
ceea ce priveste actiunile periculoase ale jucatorilor.
Elementele tehnicii de baza sunt
urmatoarele: pozitia fundamentala a jucatorului, miscarea sa in
teren, tinerea, prinderea si aruncarea mingii, driblingul, fentele,
aruncarea la poarta, care poate fi de pe loc, din alergare sau saritura,
scoaterea mingii de la adversar, blocarea de catre aparatori a aruncatorilor
la poarta si tehnica de aparare a portarului.
In lumea handbalului, multi jucatori
romani au contribuit direct la imbogatirea continutului tehnicii
sportive, stilul lor de joc creand noi procedee tehnice, asa cum
au fost: Virgil Hnat cu aruncarea prin evitare, Maricel Voinea cu
«efectul Maricel», Vasile Stinga, prin «plutire»
si prin varietatea aruncarilor din saritura, Cornel Penu si N. Munteanu,
portari celebri care au ridicat valoarea acestui post.
Competitii: La noi in tara
sunt organizate numeroase intreceri in cadrul competitiei sportive
nationale. A intrat in traditie «Trofeul Carpati», competitia
internationala pe care o organizeaza anual Federatia Romana de Handbal.
Daca aruncati cu usurinta cu piatra
sau cu mingea de oina si daca indragiti acest sport, inscrieti-va
la sectia de handbal pentru copii sau juniori, a asociatiei sau
clubului sportiv din apropiere!
Acolo, sub indrumarea unui specialist,
veti patrunde tainele acestui joc sportiv, veti dobandi maiestria
necesara pentru a participa la competitii si, cine stie, peste cativa
ani poate va vom aplauda in echipa Romaniei. |
|
| |
Aruncare - trimiterea sau sutarea mingii, poate fi efectuata
cu doua maini (la aut) sau cu o mana(cand se suteaza la poarta),
cu sau fara fenta, de pe loc, din alergare, din saritura etc.
Circulatia Jucatorilor - schimbul rapid de locuri in teren,
efectuat de jucatorii echipei in atac.
Circulatia Mingii - pase efectuate rapid, derutant pentru
adversari. cu scopul de a se gasi momentul cel mai favorabil pentru
tras la poarta.
Contraatac - actiune rapida de atac a echipei aflata in aparare,
care surprinde de obicei pe adversar. Este si o maniera tactica,
intalnita in mai multe jocuri sportive (polo, hochei, fotbal, baschet
s.a.).
Dublaj - actiunea de a ajuta coechipierii in aparare.
Paravan - situatie tactica realizata de unul sau mai multi
jucatori, cu scopul de a masca intentia ofensiva a unui coechipier.
Pivot - jucator cu sarcini ofensive speciale, fiind varf
de atac.
Repliere - actiune organizata, de regrupare a jucatorilor
in teren.
|
|
